Ultima toamnă

„De-ai să te întrebi unde îţi sunt acum?
Sunt tot aici, dar sufletu-i departe…
Stau între noi simţiri făcute scrum
Şi veacul de trădări ne desparte.”  😉  :  😉

 

 

stil de viata

Ai grija sa nu iți flămânzească sufletul.

 Poetul german Rainer Maria Rilke (1875-1926) a locuit pentru o vreme la Paris. Pentru a merge la Universitate, în fiecare zi trecea împreună cu o prietenă fran­ț­uzoaică pe o stradă foarte aglomerată. La colțul străzii, stătea mereu o cerșetoare care cerea de pomană trecătorilor. Femeia ședea mereu în același loc, nemiș­cată ca o stană de piatră, cu mâna întinsă și cu privirile ațintite spre pămant. Rilke nu-i dădea niciodată nimic, în timp ce tovarășa sa îi dăruia mereu cîte un bănuț. Cu uimire, într-o bună zi, tânăra franțuzoaică îl întrebă pe poet: „De ce oare nu-i dai niciodată nimic acelei sărmane?” „Ar trebui să-i dăruim ceva pentru suflet, nu pentru trup”, răspunse poetul nostru. În ziua următoare, Rilke a venit acolo cu un minunat boboc de trandafir abia deschis și, așezându-l în mâna cerșetoarei, se prefăcu că plecă. S-a întâmplat atunci ceva neașteptat: cerșetoa­rea şi-a înălțat ochii, s-a uitat spre poet, s-a ridicat cu greu de jos și, prinzând mâna bărbatului, i-a sărutat-o. Apoi a plecat de acolo, strângând la piept trandafirul. Preț de o săptămână, n-a mai văzut-o nimeni. După opt zile însă, cerșetoarea ședea din nou în obișnuitu-i colț al străzii. Era tăcută și nemișcată ca de obicei. „Oare cu ce o fi trăit în aceste zile în care nu a primit nimic?“